Ştiu că e destul de vechi clipul, de prin aprilie. Şi mai ştiu şi că Găguţa are muulte antecedente cu căzăturile pe scenă, că doar ea e fericita care primeşte drepturile de autor pentru şenilele minune (mie-mi par instrumente misogine de tortură, but whatever) pe care le poartă cu atâta graţie. Mai sunt şi unii care abia îşi ţin echilibrul în teneşi (ca mine), have mercy! Mă dezechilibrez doar când o văd.
Revenind, vroiam să vorbesc despre căzătura din clip. Asta chiar a fost serioasă. Adică s-a mai împiedicat ea, hop ţop în nas, şi-a mai dat cu stângu-n dreptu’, după care s-a ridicat şi a încercat să integreze bufnitura în coregrafie. Dar acum? Adică… pici de pe un pian, îţi cade fundul sub el, picioarele rămân cocoţate sus, capul ţi se izbeşte de clape, iar tu te ridici în genunchi şi începi să cânţi? Nu ştiu, mie una mi se pare penibil. Şi dacă sunteţi un pic atenţi, în timp ce căpşorul i se prelingea cu graţie pe sub pian, ea ducea în continuare microfonul la gură. Asta da perseverenţă!
Adică da, tot respectul că a mai putut dracului să se ridice, că eu îmi rupeam gâtul dacă mă duceam aşa… Dar să te ridici şi să cânţi face momentul penibil. Toţi care cad se ridică şi continuă, şi nu înţeleg de ce. Mai bine opreşti 2 minute melodia şi faci un pic haz de necaz, dai vina pe pantofi, pe băutură sau pe reflectoare, faci publicul să râdă şi continui. Să te prefaci că nu ai nimic când tu ţi-ai îndoit coloana la 0 grade, what the fuck!? =]
Melodie nouă, a la Lady G. Îmi place, e mai chill faţă de stilul ei de până acum. Excludem feţele ciudate din videoclipul care nu face excepţie de la regulă… adicătelea, nu îl pricep!
L.E.: de ieri în momentul în care am postat-o aici, până astăzi, a mai strâns un număr modest de 2.300.00 de vizualizări, aproximând. Uatdăfac?
Am fost astăzi și eu, ca tot ieșeanul fără ocupație, la palat. Băieții de la Voltaj sunt în turneul de promovare I wanna be free și au avut reputație impecabilă, din nou. Mă așteptam să văd cocălărime adunată, cu un pet de Timișoreana la 2L împărțit la 5 guri stând cu fundul pe piatra de la Prefectură și agățând pițipoance… și am văzut. Dar a fost cantitate neglijabilă, atmosfera a fost super ok. Nu foarte multă lume. Adică nu ca acum câțiva ani când era lume și pe platoul din fața Palatului, și pe Ștefan până la cub… Dar a fost distracție, oameni ok, fără bătăi și ambulanțe.
Am observat o chestie interesantă. Există oameni mai în vârstă care ascultă Voltaj. Pe lângă cuplurile de lingăi de 14 ani care se mâncau unul pe altul în plină stradă (get a room, dude, sau potolește-ți hormonii specifici pubertății), am văzut zeci de oameni de vârste cuprinse între 30 și 40+ care dansau, cântau versurile, săreau în sus și băteau din palme cu ceilalți de 20. Adică … la concerte sunt trei categorii de oameni în public: ăia activi, care chiar reacționează și se distrează; cei care vin că n-au ce face acasă și stau în picioare, inerți, ca pentru poza de buletin; și cuplurile liniștite care se împart și alea în două categorii: unii se bălăngăne dintr-o parte în alta, total pe lângă muzică, visând romantici prin fum și țipete, alții fac schimb de fluide pe tot parcursul concertului în fața a sute de oameni. Ei bine, sunt oameni de 40 de ani care fac parte din prima categorie, care țipă și se distrează, și … jos pălăria!
Și o piesă de final, o surpriză plăcută din partea celor de la Voltaj: