Ești rău? Mârâie în altă parte!
Că eu nu te cred.
Să spunem că avem tipul X. X e mai modest așa de felul lui, mă refer aici la îmbrăcăminte și aspect fizic. Nici cu sinapsele și neuronii nu stă foarte bine, deci e genul de om care îți inspiră un pic de milă, că prietene nu prea a avut, vârsta e de 20+ și deh, îl mai iei pe lângă tine la o țigară, la o vorbă bună, la o glumă ceva. Și el se simte bine așa, stă cu puștani mai mici decât el, că știe că mai mult nu poate.
Între timp, X realizează care îi e condiția, și el crede că poate mai mult. Da’ nu prea știe că nu poate. Și vine la gașca de odinioară, de puștani cu 2-3 ani mai mici decât el, și începe să îi învețe care-i treaba cu viața asta de căcat, să le dea sfaturi, că doar el e mai mare, și le știe pe toate. El nu realizează că până și puștanii proști pe care îi învață el acum, au stat cândva cu el din milă. Și X începe să mârâie frumos: că el e șmecher, că el e rău, că el joacă fetele pe degete, că el se îmbată și fute tot ce prinde, etc.
Și stând așa, și ascultând toate balivernele unui pierde-vară care se crede acum destul de deștept să îmi dea mie lecții de viață, stau și mă gândesc: cât căcat poți să mănânci? Știu foarte bine cât de virgin ești, știu că nu îți mai aduci aminte ultimul duș, și nici ultima carte citită nu cred că o mai știi, pentru că prima nu a existat niciodată. Deci, în loc să vii să spui “săru’mâna” pentru timpul acordat și să treci mai departe dacă nu îți mai convine moaca mea, tu vii la mine și mă iei de sus?! Păi, copile, pentru că ești copil din punctul meu de vedere, trezește-te și ia-ți o viață. Alții de-o seamă cu tine au casă și mașină, sau măcar merg la o facultate. Alții lucrează și au proprii lor bani. Alții, nu vin într-un parc de 3 pe 4 metri din spatele unui bloc și se dau deștepți, ei chiar sunt deștepți în firme colosale, de renume mondial.
Așa că, dragilor… să învățați din asta. În momentul în care ați avut suficientă încredere în cineva încât să îl lăsați să vă cunoască așa cum sunteți cu adevărat, atunci când aveți o criză de auto-venerare, sau vă credeți prea imposibili și deștepți pentru secolul ăsta, acel cineva nu-i persoana potrivită pe care să exercitați valul de dragoste de sine pe care-l resimțiți. Cine vă cunoaște toate slăbiciunile nu o să vă vadă niciodată tari. Oricât de tare mârâiți voi.

