Am observat în ultima vreme mulți copii, și nu neapărat copii, adolescenți sau chiar oameni trecuți de 20 de ani care au probleme de integrare. Chestii din copilărie, traume, timiditate sau  frica de refuz, nu știu… dar încercările lor sunt disperate și deși eșuează de fiecare dată, se complac în singurătatea lor patetică.

Nu vreau să fiu rea, dar majoritatea merg pe principiul că trebuie să atragă atenția. De-acord, e și asta o modalitate… ești diferit => stârnești interesul => oamenii te primesc în grupulețul lor ca să se lămurească care e treaba cu tine și să te descifreze. Dar, există un dar. Și anume că trebuie să știi prin ce să fii diferit.

Unii renunță la apă și săpun, încep să asculte screamo, hard rock, se dau pe satanism și chestii oculte, și-și cumpără haine negre că se murdăresc mai greu. OK, e posibil să te   remarce cineva, da` e cu două tăișuri treaba: ori te scuipă-n creștet că arăți ca ultimul nespălat, ori te acceptă pentru 2 zile, dar când observă că le întorci nasul la spate când apari, primești un șut în fund.

Alții, încep să se taie.  De ce? Frustrări interioare, sado-masochism, încercări disperate de a-și găsi personalitatea, nu știu. Și totuși, cu ce te simți mai special când trebuie să porți pulovere cu mânecă lungă când sunt 40 de grade afară pentru că nu poți apărea la școală/facultate/în autobuz cu mâinile pline de tăieturi și cicatrici?

Și vine partea hardcore – ne apucăm de prafuri, fumat, alcool. E adevărat, starea de euforie, starea de bine, te ajută să socializezi. Și merge. Bei o bere, bei două, dai o vodtka pe gât, te simți bine și începi să turui ca o moară stricată vorbind cu oricine despre orice și pleci acasă cu vreo 3-4 numere de telefon în plus în agendă.  Ceea ce nu mulți știu,  e că nu așa îți faci prieteni. Așa îți faci amici… și nici măcar amici, cunoștințe. Pentru că te mai întâlnești cu ei de două sau poate de trei ori – da cu indulgență, și asta ocazional, când n-ai cu cine să tragi pe nas. Problema e că te prinde, pare fain, agenda se mărește, lista de la mess se umple, și ajungi să bei dimineața, la prânz și seara, să iei praf în fiecare weekend, și să realizezi că nu merge de fiecare dată și că singurul beneficiu e că devii dependent.

Deci nu, astea-s exemple de așa nu!  E inutil să cauți să socializezi atunci când nu ești TU. Beat, trotilat, fumat și high, poate să fie oricine. Oricine face glume, dă dume prostești și poate să facă 10 oameni să râdă după 3 beri băute pe nerăsuflate. Dar când trece efectul, trece și distracția, și o luați pe cărări diferite. Wake up, nu asta e soluția.